Pictura este o ramură a
artelor plastice care reprezintă realitatea în imagini artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafață (
pânză,
hârtie,
lemn,
sticlă etc.).
[1] Scopul este de a obține o compoziție cu
forme,
culori, texturi și
desene, care dă naștere la o operă de artă în conformitate cu principiile estetice.
O mare parte din pictura artei occidentale și orientale este dominată
de motive religioase; exemple ale acestui tip de pictură sunt scenele
biblice luate din pereții catacombelor și din plafonul interior al
Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui
Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate.
André Félibien (n.
mai 1619 –
11 iunie 1695),
arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o ierarhie de genuri, ale
picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările,
florile și fructele”.
Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. În
ceea ce privește estetica sau teoria artei moderne a picturii, ea este
considerată o categorie universală care include toate creațiile
artistice făcute pe suprafețe.